Victorie a cetățenilor: proiectul legii miliardului furat – RETRAS de pe ordinea de zi

Prieteni, proiectul legii ce pune miliardul furat pe umerii cetățenilor a fost retras de pe agenda Comisiei parlamentare de Economie, Buget și Finanțe. Astfel, petiția noastră începe să aducă rezultate tangibile, fiind semnată până acum, în regim online şi offline, de peste 14 mii de cetățeni.
În cazul în care proiectul de lege respectiv va fi totuși votat de monstruoasa coaliţie democrato-liberalo-comunistă în frunte cu Plahotniuc, Platforma Demnitate şi Adevăr îşi asumă public ca, după schimbarea regimului criminal, să localizeze şi să aducă în vistieria ţării miliardul furat de la hoți, nu de la cetățeni, să ancheteze şi să trimită pe banca acuzaţilor toate persoanele implicate în provocarea dezastrului financiar şi economic al Republicii Moldova, inclusiv deputaţii votanţi, contrar intereselor poporului, ai legii menţionate.
Vă mulțumim că sunteți cetățeni activi și împreună putem produce schimbarea în bine mult așteptată. Trebuie să fim vigilenți și activi în continuare, să urmărim cu atenție acțiunile guvernării şi să nu admitem încă un jaf de proporții, care va afecta grav o economie care și așa este aproape de colaps.
Încurajați-vă prietenii și rudele să semneze și ei petiția la smarturl.it/NuLegiiMiliardului
În același timp, vă îndemnăm să vă informați din surse credibile, nu din cele finanțate din milardul furat.

LinkedIn VKontakte Odnoklassniki Facebook Twitter Addthis

Odată cu numirea alegerilor generale ale Președintelui Republicii Moldova la 30 octombrie 2016 s-ar părea că actuala epopee de desfășurare a referendumului republican la inițiativa populară de revizuire a Constituției a luat sfârșit. În opinia unor specialiști nu există nici careva motive serioase de a-l petrece, deoarece 3 din 4 întrebări înaintate de grupul de inițiativă le-a rezolvat, CCRM , iar a 4-a întrebare, privind micșorarea numărului de deputați de la 101 la 71, nu mai este actuală și nu se află în atenția nici mass-media, nici a politicienilor.

Însă, ținând cont de expunerile publice privind crearea de către organele statale a unor bariere în calea desfășurării referendumului, socotim că se cer unele, analize și careva concluzii care ar elucida situația.

Având în vedere etichetarea permanentă a opiniilor nefavorabile guvernării, comunic că nu sunt membru și nici simpatizant al vreunei formațiuni politice, și nici nu susțin vreo persoană concretă în stat implicată în problemele referendumului. De aceea, doresc să asigur doar investigarea aspectului juridic al problemei.

Așa dar, Grupul de inițiativă a colectat semnăturile a peste 400 de mii de susținători ai referendumului. Însă CEC a respins inițiativa din motivul colectării insuficiente a numărului de semnături. În opinia CEC grupul de inițiativă a colectat mai mult de 20 de mii de semnături numai din 3 unități administrativ – teritoriale, dar 20 de mii de semnături trebuiau colectate din jumătate de raioane și municipii, numărul total fiind de 360 de mii de alegători cu drept de vot.

Hotărârea CEC a fost contestată la CA care a acceptat contestația grupului de inițiativă și a invocat prima cerință din articolul 141 din Constituție că dreptul de a iniția referendumul îl are un număr de cel puțin 200000 de cetățeni. A doua cerință-360 de mii, CA a considerat-o că nu corespunde divizării actuale a teritoriului. CSJ a abrogat hotărârea CA, invocând că susținătorii referendumului trebuie să respecte ambele cerințe din Constituție:  pot iniția referendumul 200 de mii de cetățeni, dar cu condiția colectării a câte 20000 de mii de semnături din nu mai puțin de jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul  „2”, adică din raioane și municipii.

La cererea Președintelui CEC, care nu numai că a obținut câștig de cauză la CSJ, dar s-a adresat cu demersuri la PG și CSM de a porni urmărirea penală în privința judecătorului CA, care în opinia acestuia, instanța a adoptat o hotărâre ilegală. CSM, a dat consimțământul și PG a pornit urmărirea penală.

Nu ne grăbim să constatăm vinovăția sau nevinovăția acestuia, credem că acesta o va face PG  și instanța judecătorească respectivă cu respectarea sfatului unui autor necunoscut. „Să-i dăm dreptatea care îi aparține și lui Dumnezeu și Cezarului”.

Dar ne vom strădui să constatăm niște fapte concrete care demonstrează comportamentul instituțiilor statului:

1.Parlamentul 1998, prin Legea N191 din 12.11.1998 privind organizarea administrativ – teritorială a Republicii Moldova, a divizat teritoriul statului în 10 județe: Bălți, Cahul, Chișinău, Edineț, Lăpușna, Orhei, Soroca, Taraclia, Tighina și Ungheni. Însă n-a modificat și art.110 din Constituție întitulat „organizarea administrativ – teritorială care explică că „(1) Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, orașe, raioane și unitatea teritorială autonomă Găgăuzia”.

Din motive necunoscute tot Parlamentul 1998 n-a modificat nici art. 141 alin (1) lit. a) din Constituție care prevedea că inițiativa populară de revizuire a Constituției poate fi pornită de 200000 de cetățeni cu drept de vot, care trebuie să provină din cel puțin jumătate din raioane și municipii cu condiția colectării din fiecare unitate administrativ – teritorială de nivelul „2” a semnăturilor a cel puțin 5000 de cetățeni în sprijinul inițiativei  populare de modificare a Constituției.

2.Parlamentul 2000, prin Legea 1115 din 07.07.2000 în art. 141 alin (1) lit „a” din Constituție a substituit textul „raioane și municipii” cu textul „unități administrativ – teritoriale de nivelul „2”, iar cifrele „5000” au fost înlocuite cu cifrele „20000”. O asemenea modificare avea rost dacă se modifica și art. 110 din Constituție, astfel respectându-se principiul unității materiei constituționale.

Tot Parlamentul 2000, prin Legea N764 din 27.12.2001 privind organizarea administrativ – teritorială a Republicii Moldova, a lichidat județele și s-a reîntors din nou la divizarea teritoriului țării în 32 de raioane și 3 municipii – considerate unități administrativ – teritoriale de nivelul „2”. Însă n-a adus în conformitate cu reglementările cuprinse în art. 110 și art. 141 din Constituție, de până la reformă.

Parlamentul 2008, nu a reacționat la decizia CCRM N10 din 18.07.2008 care propunea modificarea art.141, alin. (1) lit. a) din Constituție și de a-l aduce în concordanță cu legea N764 – XV din 27 decembrie 2001 privind divizarea teritoriului în raioane și municipii. N-a reacționat nici Guvernul ca subiect cu drept de inițiativă de revizuire a Constituției. A rămas în vigoare o lege confuză și contradictorie.

3.Este cunoscut faptul că în statele de drept și democratice se încurajează activismul populației de a contribui la administrarea treburilor publice. Chiar și în Republica Moldova în art. 148 alin. 5 al C.E. s-a subliniat superioritatea inițiativei populare de revizuire a Constituției față de inițiativele altor subiecți.

În opinia noastră aceste principii au fost neglijate de către CCRM care prin hotărârea N7 din 04.03.2016

și avizul N4 din 18.04.2016 a intervenit în desfășurarea inițiativei populare și s-a expus asupra a 3 întrebări din cele 4 propuse de grupul de inițiativă și anume alegerea Președintelui Republicii Moldova de către popor, introducerea procedurii privind retragerea mandatului Președintelui și ridicării imunității deputaților.

4.CCRM prin hotărârea N7 din 04.03.2016, privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii N1115 din 05.07.2000, a invocat motivul că Parlamentul 2000 a depășit avizul CCRM privind alegerea Președintelui Republicii Moldova, și că, chipurile, a revigorat situația și a întors modul de alegere a Președintelui Republicii Moldova de la alegerile de către Parlament la alegerile directe de către popor.

Potrivit DEX-ului „a revigora” se interpretează ca a înviora, fortifica etc. Însă CCRM dispunea de avizul CCRM în problemele inițiate care au stat la baza Legii N1115 și astfel n-a revigorat situația, dar a modificat Constituția. (Mai detaliat vedeți opinia noastră în materialele publicate pe saitul „Noi” – MD din 31.03.2016 și din 17.03.2016)

5.CCRM din 04.03.2016 este în vigoare și trebuie aplicată, însă apare următoarea întrebare — „Dacă CCRM a intervenit în conținutul proiectului de lege constituțională, avizului CCRM N6 din 16.11.1999 și Legii N1115 din 05.07.2000 atunci de ce n-a declarat neconstituțională cifra „20000”, din art. 141 alin (1) lit. A) din Constituție, normă contrară art.110 din Constituție pentru a deschide calea inițiativei populare.

Având dreptul de a-și extinde obiectul examinării,CCRM n-a observat sau n-a dorit să observe că cifra de 20000 de cetățeni este o normă învechită și din lipsă de județe nu mai corespunde actualei divizări a teritoriului Republicii Moldova.

Vom constata că grupul de inițiativă a colectat peste 5000 mii de semnături din unitățile administrativ – teritoriale: Glodeni, Bălți, Fălești, Orhei, Telenești, Ungheni, Nisporeni, Călărași, Hîncești, Cimișlia, Cahul, Căușeni, Ștefan-Vodă, Ialoveni, Strășeni, Anenii – Noi, Criuleni, UTA – Găgăuzia, Chișinău și altele. Deci în mai mult de 50 % de unități administrativ teritoriale actuale, astfel depășind cu mult norma constituțională – 200000 de mii de cetățeni și ca urmare trebuia să fie desfășurată inițiativa populară de revizuire a Constituției.

5.Aveau dreptul instanțele judecătorești să nu aplice o normă învechită, fie ea chiar și de nivelul Constituției?

Da, aveau tot dreptul. Principala victorie a instanțelor judecătorești după anii 90 încoace este obținerea independenței, adică dreptul de a nu aplica o normă ilegală. Instanțele judecătorești la rezolvarea oricărui litigiu sunt obligate să verifice legalitatea, constituționalitatea și convenționalitatea legilor și dacă legea este bolnavă orice litigiu să-l rezolve, aplicând principiile dreptului. Instanțele judecătorești sunt obligate să rezolve obiectiv litigiul și nu trebuie să răspundă de neglijența instituțiilor statului. Să ne amintim cuvintele unui părinte al Constituției americane care afirma că „legislativul ține punga și determină regulile de comportare al fiecăruia în stat”.

Aplicarea actelor normative la rezolvarea litigiilor o determină instanțele judecătorești, inclusiv CCRM și nu puterea legislativă sau executivă.

Recent CCRM, prin hotărârea N29 din 24.11.2015, privind interpretarea art.85 alin (4) din Constituție,  a înlăturat de la aplicare o normă constituțională, stipulând că „interdicția privind dizolvarea Parlamentului în ultimele 6 luni de mandat ale Președintelui este o reminiscență din perioada în care Președintele Republicii Moldova era ales de cetățeni”.

Interesant, ar fi fost de stabilit de către instituțiile vizate, care este diferența între norma constituțională, din art. 85 alin (4) recunoscută de CCRM ca învechită și norma 141 alin (1) lit. a) în partea cifrei de 20000 de mii de cetățeni, care este o reglementare pentru județe, dar pe care nu le avem.

De aceia suntem de părere că atât instanțele judecătorești cât și CEC-ul – stăpânul scrutinelor electorale și avertizatorul N1 privind calitatea legislației electorale, și PG și CSM erau obligate să aplice precedentul format  de către CCRM.

Cu atât mai mult că la masa rotundă din 20.05.2016 organizată de CCRM cu participarea unor constituționaliști din statele Uniunii Europene a fost formulată opinia că „este inadmisibil ca modificarea Constituției să creeze blocaje constituționale”. (http.contcourt.md)

Expunem rezerve la o asemenea opinie și socotim că în sisteme de drept diferite controlul constituționalității amendamentelor la constituție trebuie făcută în mod diferit. În sisteme asemănătoare rezolvarea litigiilor se efectuează în mod asemănător. Dar urmând logica CCRM concluzia constituționaliștilor europeni putea fi acceptată atât de instanțele judecătorești cât și de alte organe statale: CSM, PG, CEC.

În demersul PG către CSM s-a cerut pornirea urmăririi penale în privința judecătorului care n-a hotărât la fel ca CEC-ul.

Motivele: demersului Președintelui CEC și hotărârea CSJ. Însă anularea hotărârii judecătorești de instanța superioară în privința judecătorului privind interpretarea legii nu poate servi ca temei pentru pornirea urmăririi penale în privința judecătorului. La asemenea circumstanțe  au atras atenție nu numai judecătorii din Republica Moldova și România, dar și partenerii de dezvoltare a Republicii Moldova.

Pentru pornirea urmăririi penale pentru ilegalitatea unei hotărâri, sunt necesare probe care ar dovedi că judecătorul a manifestat rea voință sau gravă neglijență. Nici una nici alta în demersul Președintelui CEC și demersul procurorului către CSM, nu se conține.

Din mass-media cunoaștem că judecătorul în privința căruia CSM a permis pornirea urmăririi penale, a contestat hotărârea CSM la CSJ. Dar, și aici legea este în defavoarea judecătorului fără nici un rezultat. Potrivit art. 25 al Legii N947 din 19.07.1996 cu privire la CSM în redacția Legii N107 din 28.05.2015 hotărârile CSM pot fi  contestate „doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare”.

În opinia noastră, par a fi stranii hotărârea CCRM N17 din 02.07.2013 și decizia n5 din 26.02.2016 prin care Legea N 947 a fost recunoscută constituțională și astfel a fost limitat accesul judecătorilor la justiție (art.20 din Constituție). Ni se pare că nu s-a ținut cont de faptul că CSM, ca organ constituțional dispune de o dublă natură juridică: de organ administrativ și de organ jurisdicțional.

La 24.04.2016 CSJ a examinat numai procedura examinării cauzei și nu fondul ei și a respins contestația judecătorului.

Ca urmare a acestor meditații concluzia generală ar fi una: instituțiile statului, prin neperfecționarea legislației, n-au manifestat interes pentru lichidarea barierelor în desfășurarea inițiativei populare de revizuire a Constituției, prin nerealizarea unor norme constituționale: dreptul la administrarea treburilor publice, drepturile electorale, libertatea opiniei și a exprimării și altele. Neperfecționarea legislației intră în contradicție cu jurisprudența CEDO care condamnă statele care nu asigură calitatea legislației. Potrivit Constituției Republicii Moldova și jurisprudenței CEDO dreptul fiecărui om de ași cunoaște drepturile și îndatoririle face parte din drepturile fundamentale. Astfel fiecare lege trebuie să fie accesibilă pentru cetățeni, să fie expusă clar, fără contradicții și să nu provoace dubii la aplicarea lor.

 

Abrevieri utilizate

Curtea Constituțională a Republicii Moldova – C.C.R.M.

Curtea Supremă de Justiție – C.S.J.

Consiliul Superior al Magistraturii – C.S.M.

Comisia Electorală Centrală – C.E.C.

Curtea de Apel Chișinău – C.A.

Curtea Europeană a drepturilor Omului – C.E.D.O.

Procuratura Generală – P.G.

Codul Electoral – C.E.

Codul Penal – C.P.

Victor Puşcaş

LinkedIn VKontakte Odnoklassniki Facebook Twitter Addthis